Acest atlas abordează tema medicinii de urgență, caracterizată prin interdisciplinaritate și nevoia de a acționa rapid. O specialitate interdisciplinară, ca și o disciplină separată între alte discipline, pare o contradicție în sine. La o privire mai atentă această discrepanță dispare.
Scopul medicinii de urgență este tratarea cazurilor urgente stricto sensu, adică a evenimentelor bruște de orice fel, care periclitează viața și sănătatea pacienților și care necesită intervenție imediată și țintită. Acest spectru larg de cazuri permite medicinei de urgență să se erijeze ca disciplină între discipline.
În medicina de urgență este nevoie de generalistul cu abilități specifice, care stăpânește urgențele din toate specialitățile medicale, precum și capacitatea de a asigura funcțiile vitale indiferent de situație.
Medicina de urgență înseamnă muncă în echipă, de aceea cartea nu se adresează doar medicilor de urgență care activează în pre-spital, ci și celor care nu sunt medici (paramedici, asistenți) dar sunt implicați în această activitate și care sunt parteneri indispensabili.
Medicina de urgență și cea dedicată calamităților sunt strâns corelate în spital și pre-spital.
Medicina de urgență pre-spitalicească spre deosebire de cea din spital presupune solicitări specifice personale și de intervenție, care devin și mai importante în cazul calamităților, adăugându-se aspectelor logistice.
Chiar dacă există solicitarea de a avea o disciplină separată de „medicină de urgență”, așa cum se dorește în unele medii academice, nu trebuie neglijate nici dezavantajele. Oricât de mult are nevoie pacientul în urgență de asistență profesională, totuși medicul strict „de urgență” riscă să piardă contactul cu specialitățile de bază și cu progresele acestora.