Excluderea probelor este o instituție cheie a procesului penal, interesând deopotriva atât teoreticienii, cât și practicienii dreptului, care ridica probleme serioase privitoare la aplicarea și consecințele acesteia, la care un raspuns tranșant nu poate fi acordat. Procesul penal nu se poate desfașura decât în cadrul prescris de lege, iar sancțiunea excluderii contureaza limitele în care situația de fapt dedusa judecații poate fi stabilita, afectând în egala masura atât legalitatea procesului penal, cât și aflarea adevarului în procesul penal.

Aflându-ne la zece ani de la intrarea în vigoare a actualei reglementari procesual penale, nu putem sa nu ne întrebam în ce masura așa-numitul transplant legal, cum a fost etichetata în literatura de specialitate recepția regulii excluderii în sistemul nostru, a fost unul de succes, cu consecința integrarii excluderii în corpusul legii de procedura și al filosofiei sistemului de justiție românesc. Necesitatea dezbaterii problemelor pe care le ridica o instituție pâna nu demult straina sistemului nostru de drept procesual penal se releva a fi de actualitate, în contextul unor noțiuni și instituții preluate fie din sistemul anglo-saxon, fie din sistemul de drept continental, fie ca urmare a integrarii unor concepte ca efect al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, insuficient definite și conturate în mediul juridic românesc.

Cuprinsul lucrarii

Lucrarea ofera o analiza detaliata a sancțiunii excluderii în dreptul procesual penal, începând cu aspecte introductive privind importanța probelor, mijloacele de proba și principiile care guverneaza administrarea acestora, precum legalitatea și loialitatea ca garanții ale dreptului la un proces echitabil. Se exploreaza istoricul și fundamentul regulii excluderii, atât în context național, cât și internațional, evidențiind diferențele dintre sistemele de common law și cele de drept continental. Lucrarea examineaza standardele de protecție oferite de Convenția Europeana a Drepturilor Omului în materie de probe obținute prin încalcarea drepturilor fundamentale, cu referire la articolele 3, 6 și 8. De asemenea, detaliaza reglementarea sancțiunii excluderii în dreptul român, natura sa juridica, procedura de verificare a legalitații administrarii probelor și efectele încalcarii principiului legalitații, inclusiv raspunderea penala, patrimoniala și disciplinara. În final, cartea ofera concluzii și soluții practice pentru depașirea dificultaților legate de aplicarea sancțiunii excluderii probelor obținute în mod nelegal.

Puncte forte

Pornind de la intenția laudabila a legiuitorului de consacrare a unui mecanism eficient pentru determinarea creșterii profesionalismului organelor judiciare în obținerea probelor, evitarea utilizarii oricaror mijloace care ar putea avea ca scop administrarea cu rea-credința a unui mijloc de proba sau care ar putea avea ca efect provocarea comiterii unei infracțiuni, în scopul protejarii demnitații persoanei, precum și a dreptului acesteia la un proces echitabil și la viața privata, lucrarea analizeaza în ce masura reglementarea actuala reușește sa atinga aceste idealuri, oferind și o alta perspectiva asupra modului în care instituția excluderii ar trebui interpretata și aplicata, precum și numeroase exemple din legislația și din jurisprudența altor state sau sisteme de drept, analizate și din perspectiva compatibilitații acestora cu sistemul nostru de justiție.

Public ținta

Cartea se adreseaza profesioniștilor din domeniul juridic, precum și studenților la drept și cercetatorilor interesați de aspectele teoretice și practice ale excluderii probelor obținute ilegal în procesul penal.