Constituită dintr-o serie de paradoxuri, deopotrivă poem şi naraţiune, eseu şi confesiune, Furtuna barocă îi oferă cititorului o radiografie a secolului al XVII-lea, marcat de Războiul de Treizeci de Ani şi de revoluţia ştiinţifică. Conflagraţii motivate cultural şi religios aveau să pună stăpânire pe Europa timp de decenii, schimbându-i pentru totdeauna înfăţişarea. Însă tot atunci a fost şi începutul unei perioade în care au avut loc unele dintre cele mai importante descoperiri ştiinţifice şi o înflorire a artelor, a ştiinţelor şi a filosofiei. Pornind de la aceste realităţi, autorul propune o reflecţie asupra naturii mecanismelor istoriei şi a felului în care punctele de turnură de altădată se pot dovedi a fi relevante chiar şi astăzi, într-o epocă în care tehnologia pare că i se poate substitui omului în orice domeniu, inclusiv în arta scrisului. Un text profund personal, ce invită la multiple analize şi avertizează asupra pericolului dispariţiei originalităţii, încheiat cu o serie de consideraţii despre importanţa literaturii azi şi în deceniile viitoare.