Vlad Alui Gheorghe scrie, în cuvinte simple, călătoria în lumea de azi. Scrie despre frică și bucurie, despre dragoste și pierdere, despre curaj și nesăbuință. Scrie despre viața asta trăită în cea mai mare viteză, plină de alegeri noi la tot pasul și de drumuri care se tot deschid și închid. Scrie atât de frumos, vulnerabil, simplu, dar cu o forță incredibilă, versuri care îți cântă în minte și în inimă.

Doru Pușcașu / Om la lună

***

Noile poeme ale lui Vlad Alui Gheorghe alcătuiesc o carte de maturitate a tinereții frumoase și obositoare, irizate cu spleen, abandon și exagerare. O sfârșeală ștearsă învăluie aceste poeme ca niște polaroide dintr-o viață încă proaspătă și deja dezolantă, ca niște mișcări grațioase de dans noaptea în stradă, pe mici zgomote interioare, sub fâșii de lumină incertă și caldă. Vlad Alui Gheorghe scrie poezie cum ar cânta Morrissey blues în Bază.

Marius Chivu

***

Poetul pare resemnat cu singurătatea, cu tristețea și redundanța lucrurilor, cu obiectualizarea gesturilor și a emoțiilor. Fericirea stă în surdină, în rătăcire, în inerție, în recunoaștere. Scrisul e o epopee dramatică a rutinei, schimbarea oricum nu va veni, frumusețea e obositoare și peste toate plutește o senzație stranie de timp liber. Vlad Alui Gheorghe revine, iată!, cu o nouă carte bună de poezie. Adrian G. Romila