Așteptările de la agricultură, după anul 1989, au fost multiple. De la o agricultură centralizată care era orientată către export pentru a achita sumele necesare investițiilor din economia națională, populația aștepta dezvoltarea unei agriculturi care să poată să răspundă cerințelor interne ale populației de produse agro alimentare. Schimbările structurale ce au avut loc, în special prin restituirea suprafețelor agricole, celor cărora le-au aparținut înainte de colectivizare (Legea 18/1991), dar și prin distrugerea fabricilor din industria de prelucrare, a grajdurilor, a sistemelor de irigații, a rețelei de piață internă și externă, a Băncii Agricole etc., au făcut ca, din anul 2000, întreaga zootehnie și industrie de procesare a producției agricole să se ajungă în paragină.

Studiul și-a propus să analizeze impactul aderării - prin investiții ce au fost și sunt efectuate în agricultură, prin experiența țărilor dezvoltate din punct de vedere agricol - asupra organizării producției și a muncii, asupra rezultatelor de producție și economice, asupra nivelului de trai al țărănului.