Rafinamentul se simte, se învață, se educă și se lasă moștenire

Luxul. Cum poate fi definit?
Bani, avere, abundenţă, belşug, bogăţie, bunăstare, confort, somptuozitate, extravaganţă, fast, grandoare, huzur, risipă, îndestulare, prisosinţă, opulenţă, rafinament, strălucire, pompă, splendoare, ostentaţie, prestigiu?

Sau mai degrabă…
Timp, răgaz, libertate, nonşalanţă, hedonism, rafinament, pasiune, frivolitate, simplitate, gingăşie?

Luxul este câte puţin din fiecare și, asemenea simplității, ţine doar de simţul valorilor, de bun-gust, de atitudine, de o stare de spirit modelabilă, de o anumită manieră de a consuma şi de a concepe viaţa.

„Luxul nu trebuie să fie opusul sărăciei, ci al vulgarităţii.“
COCO CHANEL

„Luxul e o chestiune de bani. Eleganţa e o chestiune de educaţie.“
SACHA GUITRY

„Şi Socrate, văzând obiectele de lux expuse spre vânzare, a exclamat: «Câte lucruri de care eu n-am trebuinţă!»“
ARTHUR SCHOPENHAUER, Aforisme despre înţelepciune în viaţă

Lux, frugalitate sau rafinament? Adevăratul lux se ascunde în inima echilibrului fragil dintre o viaţă simplă şi frugală şi o viaţă la fel de veselă şi de uşoară ca bulele de şampanie.

„Pentru mine, cel mai mare lux este că nu trebuie să mă justific în faţa nimănui.“
KARL LAGERFELD, Lumea văzută de Karl