„O poveste delicată, plină de aventură şi de poezie, cu parfum de mirodenie scumpă şi rară.“ — ANA ALFIANU

A fost odată ca niciodată un spiriduş într-atât de mic, încât îşi făcuse casă într-o trăistuţă fermecată. Acolo bea ceai parfumat, mânca banane şi, mai presus de toate, citea poveşti la lumina lumânării. Cărţile îi colorau visele, care îl purtau uneori prin lumi fără seamăn; alteori spiriduşul nostru călătorea de-adevăratelea, prin lumea cea mare şi plină de minunăţii: prin Africa arsă de soare, la albul Pol, pe marea înspumată, legănat de o corabie de piraţi, prin ţara pagodelor frumos împodobite…

Şi ar mai fi călătorit încă mult şi bine, dacă n-ar fi descoperit într-o bună zi ceea ce căuta de multă vreme: prietenia adevărată şi bucuria nemărginită care răsare în sufletele celor asupra cărora singurătatea nu mai are nicio putere.

„Povestea spiriduşului Scorţişoară a început într-o seară, când deodată pe fereastra deschisă au intrat vocile gălăgioase ale copiilor care ieşeau de la şcoală. Mi-am imaginat cum ar fi fost dacă printre ei ar fi apărut dintr-odată o fiinţă din altă lume, un spiriduş călător. Oare l-ar fi observat cineva?

Am vrut să scriu o poveste care să-i facă pe copii să se îndrăgostească de citit. Călătoria spiriduşului Scorţişoară, pe mare şi pe uscat, la Polul Nord şi în îndepărtata Africă, e în acelaşi timp una prin universul cărţilor, o metaforă a lumilor pe care le purtăm în noi, indiferent unde ne-am afla.“ — ANDREEA RĂSUCEANU