Capacitatea traumei de a transforma radical echilibrul somato–psihic al individului, convingerile, identitatea, relațiile sale cu ceilalți, pune fundamental în discuție problema vulnerabilității psihice și a sensului pe care fiecare subiect îl atribuie experienței traumatice. Cu ajutorul a 15 cazuri clinice care ilustrează diferite situații traumatice, sunt abordate diferite dimensiuni psihopatologice ce țin de stresul post-traumatic, sindromul de repetiție, tulburările psihice postoperatorii, doliul traumatic, situația de azil, abuzul sexual. Pe parcursul lucrării se pune accentul pe avantajul adoptării unei abordări clinice care să permită resituarea și reconstituirea interacțiunii dintre diferitele niveluri pentru a înțelege vulnerabilitatea psihică: dimensiunile singulare și subiective, dimensiunile contextuale și colective (sociale, familiale, medicale, culturale), și, în final, dimensiunile intersubiective în relația cu psihologul clinician.

Alice a suferit un accident rutier foarte grav în care ar fi putut să moară. Traumatismul psihic este legat de intensitatea și violența șocului, care a survenit în mod neașteptat. Își amintește încă cu vivacitate zgomotul asurzitor al coliziunii, urmat de momentul de inconștiență, aspect ce merită subliniat. De fapt, Alice evocă amintiri false din perioada care a urmat șocului și își imaginează toți apropiații lângă ea. Se poate presupune că aceste amintiri false au funcția esențială de a reconstitui un moment de vid și de ruptură psihică legată de această stare; acesta este un aspect pe care îl regăsim adesea la pacienții care și-au pierdut cunoștința o perioadă prelungită sau au fost în comă (vezi capitolul 4).

Khadija Chahraoui