Împărăţia lui Dumnezeu predicată de Isus prin parabole. Comentarii patristice la parabolele Mântuitorului

Împărăţia lui Dumnezeu este realitatea ce stă în centrul predicii lui Isus Cristos în Evanghelie.

Sfinţii Părinți ai Bisericii, marea lor majoritate păstori de comunități, au predicat despre împărăţie plecând de la parabolele evanghelice şi interpretându-le în funcţie de contextul social şi religios al Bisericilor particulare pe care le păstoreau.

Asemănări precum: sămânța aruncată în ogor, fiul risipitor, oaia pierdută şi regăsită, vameșul şi fariseul în rugăciune la templu, cele zece fecioare, angajații de la ceasul al unseprezecelea, bogatul şi săracul Lazăr etc., sunt tot atâtea prilejuri pentru a sublinia pronia lui Dumnezeu în lume şi a prezenta Împărăţia lui Dumnezeu ca fiind o realitate viitoare dar şi prezentă în Biserica cârmuită, prin furtuni şi vânturi potrivnice, de Isus Cristos.

Mântuitorul se prezintă discipolilor săi ca fiind prezența Împărăţiei lui Dumnezeu în lume. Predica lui este centrată pe realitatea acestei Împărății care nu are nimic asemănător cu împărăţiile lumii acesteia. Evangheliștii au cules de pe buzele lui Isus predica sa despre Împărăţia lui Dumnezeu sub formă de parabole. Parabolele sunt povestiri fictive bazate pe realități cotidiene, uşor de înţeles pentru auditori, precum: semănătorul, fiul rătăcit, păstorul, pescuirea etc. Asemenea povestiri folosesc imagini sensibile pentru a exprima adevăruri spirituale.

Parabolele erau un mijloc simplu şi la îndemâna lui Isus pentru a-i face pe discipoli să-i înțeleagă mesajul. Părinţii Bisericii au actualizat acest mesaj pentru vremea şi auditorii lor. Astăzi, la două mii de ani distanţă, suntem chemaţi să conştientizăm elementele culturale ce pot părea îndepărtate sau străine societății în care trăim sau culturii în care suntem formați, totuşi, mesajul rămâne mereu actual şi accesibil datorită spiritului implementat în învăţătura sa de însuşi Predicatorul împărăţiei lui Dumnezeu prin excelenţă, Isus Cristos.