Cartea de față nu este despre acel trafic cotidian al lumii urbane. Dar cum cele din afară corespund cu cele dinăuntru, ne interesează mai mult celălalt blocaj de trafic, din adâncul sufletului. Nu pentru a desființa acest blocaj – nu ne stă nouă în putință asta, iar această carte nu este una de „dezvoltare personală” – ci pentru a-i înțelege puțin mai bine configurația. La urma urmelor, a fi blocat în acest trafic interior înseamnă – ca și în cazul traficului real – un lucru înfiorător: a nu mai întrevedea căi de ieșire. Căci însuși modul nostru de a (ne) gândi, conformat lumii de azi, este unul care nu ne oferă prea multe alternative: mintea noastră de astăzi e aglomerată precum este ecranul de navigație la ora de vârf – mii de posibilități, dar toate înroșite și sufoca(n)te.

Vacarmul, lucrările pe carosabil, accidentele, „pericolul raportat în față” și vitezomanul care îți dă flash-uri isterice din spate, toate par să se fi mutat cumva în mintea noastră suprasolicitată, pe care ne-am obișnuit să o tratăm ca pe o mașină (interesant cum, pentru a vorbi despre o minte tensionată la extrem și o mașină forțată la extrem, se folosește aceeași denumire: burn out).

Cu gândul la acel om blocat în propriul său trafic, care simte înăuntrul său nicăieri-ul epocii noastre, la cel extenuat de timpul care pare să ne înghită și la cel ce se simte însingurat de semeni, am adunat la un loc în cartea aceasta, de-a lungul câtorva ani, texte care se pot citi între două semafoare.
„Nu uita să aprinzi luminile de întâlnire”!