Anglia este patria „fotbalului asociație“, dupa cum Wembley este „templul fotbalului“ (o spune și Pelé). De mai bine de un secol și jumatate, pasiuni și dezastre, triumfuri și eșecuri, gloria și tragedia – tot ceea ce are legatura cu zbaterea incredibila de pe gazon a avut loc prima oara și continua sa aiba loc, într-un ritm trepidant, în Anglia.

Rolul Angliei în ceea ce privește radacinile și regulile fotbalului modern este mai mult decât evident. Termenii englezești precum „gol“, „penalty“, „henț“, „fault“, „corner“, „ofsaid“, „hat-trick“ sau „dribling“ sunt folosiți în mod obișnuit și în alte limbi.

De la milioanele de fani înfierbântați la sobrii membri ai familiei regale, toata lumea este preocupata de sportul cu balonul rotund. Aici se traiește și, uneori, se moare – la propriu! – pentru fotbal și în numele fotbalului. Este un stil de viața fara limite – dovada și acei hooligans care duc totul la extrem.

Tensiunea la care se ajunge când te afli în miezul fierbinte al fotbalului poate duce la unele derapaje greu de înțeles din afara fenomenului. „Am cheltuit o mulțime de bani pe bautura, femei și mașini rapide. Pe restul i-am risipit… Daca mi s-ar fi dat sa aleg între a ieși pe teren și a dribla patru adversari, marcând un gol cu un șut de la 30 de metri împotriva lui Liverpool și a merge în pat cu Miss World, ar fi fost o decizie dificila. Spre norocul meu, le-am avut pe ambele.“ George Best (caruia îi aparține acest citat), Paul Gascoigne sau Eric Cantona sunt cele mai cunoscute exemple, dupa cum și Adrian Mutu (la Chelsea) sau Ilie Dumitrescu (la Tottenham) au fost asociați, pe drept sau nu, cu unele evenimente șocante.

Dar, vorba lui Bobby Robson, „Nu vrem ca jucatorii noștri sa fie niște calugari. Ne dorim ca ei sa fie fotbaliști mai buni, pentru ca un calugar nu joaca fotbal la acest nivel!“