Povestea lui Elisabeth nu poate fi zugravita in nuante pastelate si contururi estompate; de altfel tocmai prin muchiile sale ascutite si crapaturile vizibile straluceste, neincetat, harul lui Dumnezeu.

Mostenirea lasata de Elisabeth este mult mai vasta decat suma alegerilor ei in intervalul de timp acoperit de aceasta carte sau decat lucrarea pe care a desfasurat-o in anii sai din urma.
Caci cine ar putea sa vada, fie si pentru o clipa, viata cuiva asa cum o vede Dumnezeu, cu obiectivitate, fara a se lasa purtat de sentimentalism? Doar Dumnezeu poate raspunde pe deplin la intrebarea: „Cine a fost Elisabeth cu adevarat?”
Volumul anterior, Devenirea lui Elisabeth Elliot, a urmarit tranzitia unei tinere de la o viata bazata pe „certitudini” la o viata plina de incertitudini.
Viata lui Elisabeth Elliot prezinta lupta ei continua de a accepta faptul ca multe lucruri raman dincolo de intelegerea umana. Astfel, in loc sa se lase ghidata exclusiv de propriile experiente, ea si-a ancorat cautarile intr-o perspectiva mai larga, meditand adesea la ceea ce numea „misterul de nepatruns” al interactiunii dintre voia lui Dumnezeu si alegerile omului.
Acest mister de nepatruns a modelat restul vietii sale surprinzatoare.

Aceasta eroina a credintei n-a fost o statuie din bronz, imuna la fisuri. N-a fost nici un model desavarsit de virtute, neincercat de lucrurile care ne pun bete in roate si ne frustreaza pe toti... Dar ca orice eroina demna de apreciere, i-a pus imediat la punct pe cei care o idolatrizau, punandu-L in fata pe Isus Cristos, unicul Erou care nu dezamageste niciodata.
— Joni Eareckson Tada