De ce unele națiuni sunt bogate, iar altele, sărace, divizate de bogăție și de sărăcie, de sănătate și de boală, de hrană și de foamete? Este vorba de cultură, de condițiile meteo sau de geografie? Oare acestea determină prosperitatea sau sărăcia? Așa cum ne demonstrează De ce eșuează națiunile, nici unul dintre acești factori nu este nici imuabil, nici predestinat.

Bazându-se pe 15 ani de cercetări originale, Daron Acemoglu și James Robinson demonstrează concludent că la temelia succesului economic se află instituțiile politice și economice făcute de om (sau lipsa acestora). Coreea, pentru a folosi un singur exemplu, este o națiune remarcabil de omogenă, cu toate acestea Coreea de Nord este una dintre țările cele mai sărace din lume, în timp ce frații și surorile lor din Coreea de Sud se numără printre cele mai bogate națiuni. Diferențele dintre cele două Corei vin din politicile care au creat aceste două traiectorii instituționale diferite. Acemoglu și Robinson fac apel la dovezi istorice extraordinare din Imperiul Roman, orașele-stat mayașe, Uniunea Sovietică, Statele Unite și Africa, pentru a construi o nouă teorie a economiei politice, cu o mare relevanță pentru marile întrebări ale prezentului.

„Ar trebui să fie lectură obligatorie pentru politicieni și pentru oricine este preocupat de dezvoltarea economică.“ Jared Diamond

„O lectură irezistibilă, extrem de antrenantă.“ Niall Ferguson

„O analiză importantă care nu trebuie ratată.“ Peter Diamond, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, 2010

„O carte de o bogăție intelectuală deosebită, care dezvoltă cu mult nerv o teză importantă.“ Financial Times

„O capodoperă.“ Bloomberg

„Acemoglu şi Robinson – doi dintre cei mai importanţi experţi din lume în domeniul dezvoltării – ne arată de ce nu geografia, bolile sau cultura, ci chestiunea instituţiilor şi a politicii explică, mai degrabă, de ce unele naţiuni sunt bogate şi altele, sărace. Această carte extrem de accesibilă oferă o perspectivă pătrunzătoare binevenită atât pentru specialişti, cât şi pentru publicul larg.“ Francis Fukuyama

„Autorii demonstrează în mod convingător că ţările ies din sărăcie numai când au instituţii economice adecvate, mai ales proprietate privată şi concurenţă. Această legătură intimă dintre instituţiile politice şi instituțiile economice este punctul central și esențial al contribuţiei lor, teoria concretizându-se într-un studiu de mare vitalitate asupra uneia dintre întrebările cruciale din economie şi din economia politică.“ Gary S. Becker, laureat al Premiului Nobel pentru Economie, 1992