Ați auzit vreodată de un domnișor de onoare? Păi da, nici viitoarea scorpie a celei mai bune prietene ale mele n-a auzit. Of, scuze, voiam să zic viitoarea soacră! După cum n-a auzit nici de zicala „ce-și dorește mireasa, aia primește”.

Cu o nuntă de planificat și cu așa de puțin timp la dispoziție, Lia, cea mai bună prietenă a mea, m-a recrutat cu scopul de-a o ajuta să se lupte cu fiara plină de colți care este doamna Castor. Deloc speriat, accept provocarea de a-i fi domnișor de onoare și iau hățurile în propriile mâini.

Însă există o problemă: cu fiecare secundă care trece și ne apropie tot mai mult de nuntă, încep să-mi văd cea mai bună prietenă într-o cu totul altă lumină.

Întotdeauna mi s-a părut că e frumoasă, dar acum… mă trezesc holbându-mă la ea. Cu mâna zăbovind încă un minut pe mâna ei. Și când e supărată? Îi permit să doarmă în patul meu.

Înainte să îmi dau seama ce se întâmplă, mă lovește revelația: sunt îndrăgostit de cea mai bună prietenă a mea! Nu doar îndrăgostit, ci înnebunit de dragoste.

Nimeni nu se compară cu ea și nimic nu pare să-mi distragă atenția de la acest lucru. Nici fata cu care încerc să mă cuplez în timp ce ajut la organizarea nunții Liei. Nici logodnicul furios, care crede că mă apropii prea mult. Și nici faptul că nunta bate la ușă.

Ceea ce înseamnă că mai am un singur lucru de făcut. Să îi demonstrez Liei că eu sunt cel cu care ar trebui să fie în schimb.

Dar, având în vedere presiunea logodnei, stresul cauzat de viitoarea ei soacră și nervii întinși la maximum, îmi este mult mai greu decât vreau să recunosc.

Rugați-vă pentru mine!