Românii nu sunt un popor al nimănui, care vin de nicăieri și merg niciunde. Evul Mediu românesc începe spre finalul etnogenezei (circa 600) și sfârșește odată cu debutul modernității (1550-1600). El preia din Antichitate plămada daco‑romană și o transformă pe deplin în poporul roman, membru al latinității europene, singurul popor romanic situat în Orientul bizantin. Un popor care a rămas depozitarul celor două trunchiuri de civilizație, din Apus și din Răsărit, care au definit cândva „Republica Creștină“ și care definesc încă civilizația europeană.