Scrisul lui Nicolae Corbeanu nu e uşor de incadrat. Cele doua carţi ale lui publicate anterior in Romania au surprins printr-o sinceritate dezarmanta, dezvaluind ceea ce indeobşte oamenii ascund, in special in legatura cu ei inşişi, dar şi, ca sa nu-şi faca sange rau şi sa nu-şi strice relaţiile, in legatura cu lumea din jur. Un amestec de ingrijorare şi umor se afla in privirea plimbata peste realitaţile romaneşti şi europene, ale vremurilor noastre. Fara sa te dumireşti prea bine de unde sa-l iei, daca vrei sa razi, il citeşti daca ţi se pare ca nu e nimic de ras, iar il citeşti. Explicaţia este ca aproape tabletele lui Nicolae Corbeanu - texte scurte care s-au citit la Deutsche Welle in cea mai mare parte - au ceva din muşcatura rea a schiţelor lui "Conu Iancu". Dar e de spus ca au şi ceva din concizia, limpezimea şi eleganţa limbii literare a acestuia. Un ochi caragialian pe realitatea atat de ofertanta a inceputului de mileniu, ce ne-am putea dori mai mult? Doina Jela