Eruditul profesor galatean Cristian Tiberiu Florea (n. 1959), care s-a impus mai ales prin numele publicistic Florea Tiberian (in Timpul, Puncte cardinale, Rost etc.), este unul dintre cei mai subtili eseisti afirmati dupa 1989, cu preocupari predilecte de antropologie culturala si religioasa, pe linia lui Lucian Blaga, Mircea Eliade sau I. P. Culianu, dar cu o intelegere mai complexa a fenomenului ortodox si a valentelor lui creatoare. Prins „in nada maestrilor“, el stie sa-si pastreze nota particulara (fara retorica ostentativa a marilor „despartiri“) si ofera un reper paideic de buna intalnire lucratoare intre traditie si (post)modernitate, intre paradigma Occidentului si cea a Orientului, intre gestul admirativ si gestul critic, cu luciditatea si realismul aproape incomode ale celor chemati sa rascumpere vremurile „pe limba lor“. Florea Tiberian este, prin scrisul sau, un cavaler sans peur et sans reproche al adevaratei tranzitii romanesti, care nu este una de la un context istoric la altul, ci cea dinspre istorie spre „Santa Cetate“ a valorilor perene, unde se masoara nemitarnic „cinstea si slava neamurilor“. Razvan Codrescu