într-un climat internaţional propice extinderii metodelor
moderne de producţie, de circulaţie, de schimb şi
de consumaţie, mai cu seamă până la instaurarea
nazismului în Germania, România, intrată într-o
nouă etapă de îndată ce Marea Unire a fost
făurită, fapt care reclama soluţionarea unor sarcini
fundamentale pe plan economic, politic, social şi cultural-artistic,
a dat curs, după un model propriu dorit, vrednicilor preocupări
de a face un pas decisiv în progres.

Generaţia care adusese la biruinţă ideea de unitate
naţională dorea acum să direcţioneze România
spre un ideal constructiv prin excelenţă, cultural şi
civilizator prin esenţă, productiv prin scop, ideal
imposibil de atins fără a ridica la rang de realitate
problemele de organizare ştiinţifică a muncii şi
a producţiei, asupra cărora specialiştii noştri,
îndeosebi cei legaţi de practica industrială,
au atras atenţia încă spre sfârşitul
secolului XIX.