Cunoscut mai ales ca poet, Nicolae Coande (n. 1962) este totodata un observator atent şi perspicace al vieţii culturale contemporane, autor cunoscut de eseuri, recenzii şi intervenţii publicistice in reviste importante din ţara. Despre interviurile lui, incisive fara a fi agresive, reuşind sa-şi conduca interlocutorul spre zone noi şi determinandu-l sa vorbeasca despre subiecte pe care acesta nu le-a mai abordat, sau sa le abordeze din unghiuri inedite, cititorul a putut afla pana acum doar pentru ca mai toate rubricile de "revista presei" ale marilor publicaţii culturale le-au remarcat, evidenţiat, citat in momentul apariţiei lor.
Iar aceasta fiindca Nicolae Coande şi-a publicat cele mai multe discuţii cu interlocutorii sai intr-un ziar craiovean greu accesibil, in condiţiile in care se difuzeaza presa la noi azi. In cartea de faţa autorul le aduna pentru prima data intr-un volum, ordonandu-le, nu cronologic, ci cumva "pe afinitaţi", cititorul putand sa reconstituie şi singur cronologia. Beneficiind de o buna cunoaştere a operei interlocutorilori sai (Irina Mavrodin, Ana Blandiana, Vladimir Tismaneanu, Gheorghe Grigurcu, Andrei Codrescu, Adrian Cioroianu, printre alţii), Nicolae Coande nu se mulţumeşte niciodata cu intrebari convenţionale, fad politicoase, ci işi invita interlocutorul sa raspunda la chestiuni care framanta cititorul cultivat, dar, mai ales, care-l framanta pe el insuşi. Astfel incat rezultatul este nu doar o cronica vie, pasionanta, pe mai multe voci, fiecare avand ceva memorabil de spus despre societatea, cultura, politica celor cincisprezece ani de tranziţie romaneasca şi, nu de puţine ori, propriile dificultaţi de a-şi trai vocaţia in aceşti ani, ci şi o fotografie de grup pe fundalul careia se distinge, ca intr-un palimpsest, cu straturi transparente, un autoportret.