Merita citit? In fata acestui jurnal de razboi explodand de ura lui Drieu impotriva a tot si a toate, a femeilor, a evreilor, a celor mai buni prieteni ai sai si a lui insusi, iata intrebarea pe care multi cititori si-o vor pune. Noi socotim ca da, mai cu seama datorita importantei scriitorului si inaltului interes al acestei marturii. Curajul de a da publicitatii o fresca a "celeilalte Frante�" din anii 1939–1945 este egalat de intensitatea trairilor si luciditatea analizelor "colaborationistului diabolizat�", caruia retragerea cartilor sale de pe piata, dupa Eliberare, nu a reusit sa-i distruga posteritatea. Drieu la Rochelle a fost exonerat de oprobriul in care au cazut majoritatea fascistilor francezi datorita seductiei pe care a exercitat-o asupra multor contemporani ai sai: Malraux, Aragon, Berl, Jouvenel. Faptul ca s-a sinucis, precum si sinceritatea Povestirii sale secrete l-au facut sa apara in ochii generatiei de dupa razboi ca un erou romantic si nietzschean, ca o figura legendara a nonconformismului contestatar, un fascist cu mainile nepatate de sange, un intelectual care si-a impins angajarea pana la capat, asumandu-si consecinta de a plati un pret scump. Personajul sau a devenit mitic. In Pledoaria finala, Drieu se plaseaza el insusi in fata judecatii istoriei. Ei bine, sa il judecam! Acest jurnal ofera prilejul. Fiecare sa-si verifice opinia.