``Tinere antropolog, fa-ti curaj! Timpul omului socratic a trecut definitiv si, o data cu el, si timpul nepotilor lui cartezieni, kantieni, pozitivisti sau marxisti. Panza iluzorie a istoriei trucate a ideilor se destrama, cuta orgolios derizorie si trecatoare a Extremului Occident se netezeste, si ar fi foarte posibil ca ultima dezamagire sa fie preludiul unui nou �" «si totdeauna acelasi» �" imemorial «umanism», adica al unei eterne definitii, deci fara de sfarsit, a omului in limitele destinului sau, ale «naturii» sale, ale conditiei lui. Soarele se inalta nu deasupra unor «magicieni» ridicoli, ci deasupra Olimpului unde, asa cum spunea Heraclit, «zeii sunt oameni nemuritori, in timp ce oamenii sunt zei muritori». Anume aceasta parte a eternitatii care inrudeste zeii si oamenii mai trebuie inca si permanent limpezita``.Cartea este adresata unui public larg de cititori.