ŞTEFAN MILEA, născut la 26 mai 1935, a absolvit Facultatea de Medicină Generală din Bucureşti în anul 1959. Este medic primar neuropsihi-atrie a copilului şi adolescentului, doctor în ştiinţe medicale şi conducător de doctorat. Profesor universitar cu o activitate didactică de peste 40 de ani a contribuit direct la formarea a numeroase generaţii de specialişti. Este membru al unor instituţii ştiinţifice de prestigiu: Academia de Ştiinţe Medicale, New York Academy of Sciences, European Society for Child and Adolescent Psychiatry (ESCAP), World Psychiatric Association, Association Internationale de Recherche Scientifique en faveur des personnes Handicapées Mentales, membru corespondent al Société Francaise de Psychiatrie de l’Enfant et de l’Adolescent. Membru în colectivul de redacţie al unor reviste de specialitate române şi străine. Membru de onoare al Societăţii de Neurologie şi Psihiatrie pentru Copii şi Adolescenţi din România (SNPCAR). A fost şef de clinică şi de catedră timp de peste 30 de ani, consultant temporar OMS, preşedinte al SNPCAR. A coordonat cinci programe internaţionale de cercetare ştiinţifică cu finanţare externă. A participat la peste 20 de congrese şi manifestări ştiinţifice internaţionale, a publicat peste o sută de articole în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, a adus o contribuţie substanţială la realizarea a şase tratate sau monografii de specialitate. în prezent este profesor consultant la Universitatea de Medicină şi Farmacie Carol Davila din Bucureşti. Ofer acest volum tuturor celor care au responsabilităţi faţă de copii. Din cuprinsul lui vor afla ce se cunoaşte în domeniul prevenirii tulburărilor psihice, ce sunt datori să facă şi ce trebuie să ceară de la comunitate pentru a avea copii sănătoşi. Ei se vor convinge că în acest domeniu foarte multe depind de efortul lor dar şi de faptul că ceea ce este bun strică dacă este mult. De asemenea, li se relevă că internările copiilor în spital cu separarea intem-pestivă de părinţi, purtatul măştii pe faţă de către personalul de îngrijire, separarea mamei de noul născut în maternitate, familia în conflict ca şi cea monoparentală, instituţionalizarea, divorţul, reconstituirea familiei, plasa- mentul familial sau ignorarea faptului că un copil îşi controlează mai greu emoţiile şi că înţelege mai mult din ceea ce se întâmplă în jurul său decât se crede constituie factori de risc pentru sănătatea sa psihică. Psihoprofilaxia primară a tulburărilor psihice la copil şi adolescent oferă soluţii încurajatoare prin nivelul actual de cunoştinţe deosebit de utile în practică, susceptibile de perfecţionare în viitorul apropiat. Ea începe cu punerea la îndoială a multora din ideile preconcepute care ne înconjoară. Spre exemplu, nu sunt puţini cei care cred că preceptul biblic „Iartă-ţi aproapele” este doar un îndemn altruist ce poate fi trecut cu vederea. Adevărul este că iertarea are cele mai subtile şi naturale efecte sanogene, fiind un instrument la îndemână care stă la baza sănătăţii mintale. Doar iertând te eliberezi de ură şi de dorinţă de răzbunare şi prin aceasta, de efectele nocive pe termen lung ale excesului de mediatori care le reprezintă la nivel biologic. Iertarea oferă homeostazie umorală naturală, echilibru psihologic, respectiv sănătate mintală.