Povesti despre femei spuse de barbati - asa ar putea fi subintitulata cartea lui Dan Stoica. Citiva barbati romani, aflati printr-un concurs de imprejurari intr-un restaurant din Viena, evoca pe rind, intr-o seara tirziu, femeile care le-au iluminat - s-au dat peste cap - viata. Ceremonialul istorisirii aduce aminte de Hanu-Ancutei al lui Mihail Sadoveanu, chiar daca jupinesele si duducile au fost inlocuite de nimfomane si femei fatale ale zilelor noastre. Naratiunile au ritm, spontaneitate si farmec. Barbatii vorbesc cu candoare despre femei, ca niste vinatori despre pasarea maiastra sau mistretul cu colti de argint. Chiar si cei mai experimentati dintre ei sint depasiti de misterul feminin. Chiar si cei mai cinici simt o adiere de emotie. Cartea ne atrage pentru ca satisface curiozitatea noastra innascuta (ni se divulga secretele unor vieti), dar si prin aceasta unda de poezie a feminitatii ininteligibile, care dovedeste ca sarcasticul prozator are un suflet de poet. Alex Stefanescu