Lucrarea Gestiunea bugetară a sistemelor de producție a fost elaborată în situația în care una din metodele de gestiune ale cărei rezultate au impus-o pe plan mondial este atât de puțin utilizată în firmele românești.

Gestiunea bugetară a întreprinderii este o metodă ale cărei începuturi se regăsesc în anii ’20 ai secolului trecut, în SUA, urmând a fi utilizată în Europa după Conferința de la Geneva din anul 1930.

În România, deși este prezentată împreună cu avantajele și dezavantajele ei, de către numeroși autori de specialitate, utilizarea ei a întâmpinat rezistență din partea firmelor. Rigoarea rezultatelor obținute în urma aplicării metodei, necesitatea implicării susținute a personalului și a creării unui sistem informațional și a unei structuri organizatorice adecvate au constituit doar o parte din motivele pentru care gestiunea bugetară nu a fost adoptată în cea mai mare parte a întreprinderilor.

Acceptarea utilizării acestei metode nu este o decizie ușoară.

Implementarea ei este un proces lung și permanent de formare și comunicare, îndreptat în special în adoptarea noțiunii de schimbare, la nivelul tuturor eșaloanelor ierarhice.

Schimbarea este, în acest caz, un fenomen profund, care se manifestă atât în zona contabilizării rezultatelor, a structurii organizatorice, a sistemului informațional și decizional, cât și în zona mentalității indivizilor.

Dar trecând peste toate acestea, sunt de remarcat avantajele gestiunii bugetare din care menționăm: stabilirea cu exactitate în timp și spațiu a volumului vânzărilor și producției, a cheltuielilor și a responsabilităților. În plus, gestiunea bugetară permite menținerea unei traiectorii rectilinii îndreptate în atingerea obiectivelor strategice, prin depistarea periodică a abaterilor și luarea unor măsuri de corectare a lor.