Jumătate memorii (anii 1950-1960 în Bucureştii locuinţelor comune şi ai mizeriei de pe şantier), jumătate jurnal contemporan de călătorie (din China la Muntele Athos şi din Normandia până în pădurile ruseşti), cartea lui E. Agalidis descrie traseul unei vieţi aflate sub o singură dominantă, aceea a spiritualităţii tradiţiei Bizanţului creştin. În plină perioadă comunistă, eroul ajunge în Occident şi intră foarte repede în lumea marilor corporaţii. Străbate întreaga lume în călătorii de afaceri, construindu-şi astfel imaginea Occidentului desacralizat şi nepăsător. Ca să se salveze de acest stereotip, care tinde să-l depersonalizeze, găseşte o singură soluţie: întoarcerea către spiritualitatea miracolului bizantin creştin. Aşa se naşte o altă dimensiune a jurnalului de călătorie: redescoperirea spaţiilor sacre ale Europei. Notaţiile din jurnal înregistrează pe rând ima-gini şi chipuri ale lăcaşurilor atonite, icoane din bisericile aproape părăsite ale Rusiei, picturile de pe zidurile bisericilor şi ale mânăstirilor din România.
Existenţa autorului regăseşte peste tot dimensiunea românească a ortodoxiei: în lungile conversaţii cu călugării de la Athos, cu stareţii din Munţii Neamţului, cu măicuţele din mânăstirea Horezu şi cu Horia Bernea, dar şi peste tot unde reîntâlneşte românii de care îi era atât de dor.