India si Occidentul reprezinta o lucrare de referinta in spatiul culturii romanesti. Aceasta sinteza care imbogateste studiile de indianistica din tara noastra se distinge prin importanta temei si prin metoda de lucru comparativ-istorica. Prima parte din aceasta lucrare a fost publicata in limba italiana, la Roma, in 1964, si s-a bucurat de aprecieri unanime. Partea a doua a lucrarii, referitoare la gnomica indiana, a fost tiparita in limba romana, la Stuttgart, in anul 1953. Publicarea acestei carti in cultura romana reprezinta o pledoarie pentru cunoasterea spiritualitatii europene in relatie cu milenara cultura indiana si un omagiu adus unui eminent filolog clasic care a creat o monumentala opera in exil.
Poate ca "Occidentul" antic, Grecia adica, va fi cunoscut "Orientul" indic, poate ca nu. N-ar fi profitabil sa eliminam total posibilitatea comunicatiei culturale, anterioara expeditiei lui Alexandru Macedon. Ar fi putut sa existe "influente subterane, intilniri subterane", presupune Demetrio Marin. Ele sint insa greu de identificat, comunicatia culturala in antichitate, de neignorat, fiind totusi alta paradigma decit aceea din timpurile mai noi. Bariera lingvistica si, asemeni ei, chiar la fel de tare, esoterismul, inchiderea culturala, adica mentalitatea castei, erau principalii factori care vor fi individualizat comunicatia culturala in antichitate. Nu zic ca au impiedicat-o. Pentru aceasta ar trebui sa nesocotim presupunerile celor vechi, nu chiar vane. Ba, citeodata, daca e sa ne luam dupa Plutarh (si de ce n-am face-o?) asemenea banuieli, ca si miturile, de altfel, sint mai de crezare decit niste asa zise "canoane cronologice".
Demetrio Marin