"In fiecare dintre noi se afla un zeu perisabil. Cand puterea lui este absoluta, in majoritatea cazurilor, el se substituie fiintei umane purtatoare. Iar aceasta din urma ii preia manifestarile, deprinderile superficiale, infatuarea puturoasa, aroganta nestavilita, gustul pentru subculturi agresive (caci sunt si unele inofensive), cultul pentru accesorii pe care le considera simboluri de prestigiu social: v ila cu zeci de camere, termopane, limuzina, contul bancar umflat prin tunuri, consoarte cu silicoane si proaste precum noaptea (nu a valpurgilor).
Dar acest zeu este canceros, cariaza ireversibil spiritul uman si putinta de salvare. El nu poate fi uzurpat prin mijloace omenesti, desi se foloseste de neputintele noastre sufletesti pentru a ne cuceri. Nu poate fi decapitat, pacalit sau cumparat. Odata ce a obtinut darul sau de nepretuit, nu negociaza, ci impune supunere neconditionata." (Adrian Majuru)