Autorul cărţii de faţă îşi asumă sintagma din titlu: el înaintează prin viaţă mascat, schimbându-şi mereu măştile.
O pune când pe cea a omului de ştiinţă, când pe cea a omului de litere, când pe cea a omului de teatru. Un timp, s-a îngrijorat de incoerenţa personajelor pe care le încarnează, dar acum s-a împăcat cu situaţia. Multiplicitatea identitară i se pare, în fond, preferabilă consecvenţei care impune limitarea. A strâns între aceste coperte unele dintre eseurile publicate în revistele Lettre Internationale, Idei în dialog, Secolul 21. Ele au fost, la vremea lor, pietricele albe, risipite de eroul din poveste prin pădurea de sensuri, pentru a nu se rătăci. Puse cap la cap, formează un drum sinuos, cu cotituri capricioase şi, din când în când, cu deschideri panoramice. Cititorul nu este îndemnat să urmeze acelaşi drum, ci să construiască el însuşi noi cărări, pornind de la fiecare capitol, văzut ca o posibilă bifurcaţie.
Abuzată, trădată, venerată, deformată, raţiunea se vede astăzi neglijată, rânduită în muzeul conceptelor, pentru a fi vizitată, din când în când, de elevii veniţi cu şcoala.
A fi raţional înseamnă, de la Descartes încoace, să acţionezi astfel încât satisfacţia să fie maximă, sau disconfortul minim. Pentru aceasta, trebuie să exprimi ceea ce ştii, nu ceea ce simţi sau crezi.
Eşti mai inspirat atunci când îţi urmezi, capricios, fanteziile, decât atunci când, consecvent, îţi slujeşti interesele.
Raţiunea este provocată să elaboreze un discurs care să facă dezastrul inteligibil, ceea ce înseamnă ori evitabil, ori acceptabil.
Pentru a te adapta, eşti nevoit să gândeşti, ceea ce înseamnă să te schimbi.
Informaţia şi cunoaşterea nu pot fi păstrate inactive, pentru a fi folosite cândva, la nevoie, în viitor. Dacă ele nu circulă, se învechesc şi se alterează, ca alimentele.

Adrian N. Mihalache