Având în vedere reperele esenţiale reprezentate de marile momente ale istoriei filosofiei şi dezvoltările ocazionate de acestea în planul cunoaşterii, lucrarea de faţă examinează originile şi expresiile demersurilor şi edificiilor cognitive în domeniul dreptului, căutând să evidenţieze limitele şi rolul raţionalităţii în drept, precum şi criteriile ce pot sta la baza dinamicii actuale a acesteia.
Autoarea propune o reevaluare critică a unor noţiuni care, la intervale lungi de timp, îşi dezvoltă aproape mitic un anume cult al propensiunii pozitive - acesta fiind şi cazul raţionalităţii -, lucrarea adresându-se deopotrivă specialiştilor în drept şi în filosofie, dar şi celor interesaţi de această temă