Prefata de Livius Ciocarlie
„Omul ar trebui ferit de suferinta, insa artistul are nevoie de ea. Exceptionala sensibilitate a lui Valeriu Cristea, profunda lui vulnerare, susceptibilitatea, complexitatea sufleteasca l-au «creat» ca artist. Dupa-amiaza de simbata, Bagaje pentru paradis stau marturie, alaturi de capodopere cum sint Spatiul in literatura si Dictionarul personajelor lui Dostoievski. Si unele si celelalte stirnesc admiratia cititorilor avizati, dar primele ii produc si o puternica stringere de inima celui care l-a cunoscut pe admirabilul, framintatul, mult incercatul autor.“ (Livius Ciocarlie)
„Din perspectiva operei deja incheiate a criticului, Dupa-amiaza de simbata, scrisa in intervalul aprilie 1985 ��" noiembrie 1987, reprezinta doar prima parte a amintirilor sale. Continuarea, redactata in perioada iulie 1990 ��" noiembrie 1996, e cuprinsa in volumul Bagaje pentru paradis (1997). Pe linga suplinirea omisiunilor involuntare ale memoriei si a unor fragmente eliminate de cenzura din prima sectiune, aceasta ultima carte implineste rolul de revelator al proiectului scriptural (nu mai putin existential) al autorului: Romanul despre rai. E vorba de «raiul» edificat din amintiri, «dar nu ca amintiri, ci ca realitati, ca realitati decupate, bucati de spatiu-timp cimentate in concretul cel mai intim», o «avutie nepretuita, luata, transportata de om cu el in lumea de apoi»“. (Doina Curticapeanu)