In mintea lui Coleman se derulau imagini din trecut, exact asa cum se spune ca se întampla cu persoanele care sunt pe moarte.

Dar nu regreta nici una dintre faptele rele; regreta numai momentele trecute de liniste si protectie. Nu mai era un erou care plecase sa-si salveze iubita. Era un sclav care încerca cu disperare sa scape din cele mai tiranice si mai incredibile împrejurari. Aproape ca si-a jurat ca daca Dumnezeu, în care nu prea credea, îl va ajuta sa iasa din aceasta sclavie, niciodata nu se va mai aventura, nici macar un milimetru, spre orice situatie periculoasa...