5. omul fericit (Macarie).

4. omul iubitor de Dumnezeu (Teofil)

3. omul cunoscător de Dumnezeu (Teognost),

2. omul slujitor lui Dumnezeu (Teodul),

1. omul credincios (Teopist);

Ca să ajungi la fericire trebuie să ai credinţă pentru că fericirea se antrenează pe credinţa în Dumnezeu. Întâi e credinţa şi după aceea vin şi celelalte. De aceea, Domnul Hristos, ca propovăduitor, a spus şi aceasta (ca cel dintâi cuvânt de îndrumare): Credeţi în Evanghelie, aveţi credinţă în Dumnezeu, aveţi credinţă în Mine. Cuvintele cele dintâi de propovăduire, aşa cum sunt prezentate de Sfântul Evanghelist Marcu, sunt: „S-a împlinit vremea şi s-a apropiat Împărăţia lui Dumnezeu. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie”. Iar la sfârşitul Sfintei Evanghelii de la Marcu citim: „Cel ce va crede şi se va boteza se mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi”. Sfântul Apostol Petru a avut de la Domnul Hristos cuvintele: „Simone, Simone, iată, satana v-a cerut să vă cearnă ca pe grâu şi Eu m-am rugat pentru tine să nu scadă credinţa ta şi tu, întorcându-te, întăreşte pe fraţii tăi”. Sfinţii Apostoli au cerut de la Domnul Hristos: „Dă-ne mai multă credinţă!”. Domnul Hristos i-a mustrat pe ucenici când nu au avut destulă credinţă, de exemplu, când au fost neliniştiţi în furtuna de pe mare. Aşa că, credinţa este începutul a tot binele şi omul care vrea să înainteze spre fericire trebuie să fie credincios lui Dumnezeu. În limba greacă cuvântul: „credincios lui Dumnezeu” se numeşte Teopist; există un nume în sensul acesta: Teopist.

Cineva care-i credincios lui Dumnezeu sigur că împlineşte poruncile lui Dumnezeu, ţine seamă de Dumnezeu, îşi împlineşte datoriile de slujitor al lui Dumnezeu, câte le ştie şi câte le poate, şi în felul acesta, ca împlinitor al poruncilor lui Dumnezeu, ajunge să fie cunoscător de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu se descoperă omului care împlineşte poruncile lui Dumnezeu, Dumnezeu, fiind ascuns în poruncile Sale. Cunoscător de Dumnezeu în limba greacă se numeşte Teognost. Cel care îl cunoaşte pe Dumnezeu, fără îndoială că îl iubeşte pe Dumnezeu; nu se poate să-L cunoşti pe Dumnezeu şi să nu-L iubeşti pe Dumnezeu, să nu-L ai în vedere pe Dumnezeu. Şi aceasta în limba greacă se numeşte Teofil – iubitor de Dumnezeu. Cine este Teofil, adică iubitor de Dumnezeu, acela este şi fericit, pentru că iubirea-i fericire. Nu-i mai fericit omul decât atunci când iubeşte. Iubirea e fericire. În limba greacă cuvântul fericit se exprimă prin cuvântul Macarie.

Domnul Hristos a spus: „Cel ce Mă iubeşte păzeşte poruncile Mele şi îl voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui” . Mă voi arăta lui ca unuia care împlineşte poruncile. Şi mai departe, spune Domnul Hristos: „Cel ce păzeşte cuvintele Mele, acela este care Mă iubeşte. Şi-l voi iubi şi Eu şi Tatăl Meu îl va iubi şi vom veni la el şi la el ne vom face locaş”. Domnul Hristos se sălăşluieşte prin credinţă în inimile credincioşilor, după cuvântul Sfântului Apostol Pavel din Epistola către Efeseni: „Hristos să se sălăşluiască prin credinţă în inimile voastre”.