In aceste clipe de invalmaseala, Magua isi duse mainile la gura si scoase fatalul si infricosatorul strigat de lupta. Toti indienii, raspanditi pe unde erau, îl repetara, si pe toata liziera padurii rasunara urlete infioratoare. Intr-o clipa, cu iuteala cailor de curse carora li se deschide bariera, aproape doua mii de salbatici tasnira din padure si se repezira cu furie asupra ariergarzii armatei engleze ce se mai afla in campie si asupra grupurilor razlete care o urmau la mica distanta... Moartea secera pretutindeni, cu infatisarea ei cea mai hidoasa. Rezistenta unora nu facu decat sa intarate furia ucigasilor, care loveau chiar cand victimele lor nu mai erau in stare sa le simta loviturile. Sangele curgea in suvoaie si aceasta priveliste infierbantase atat de cumplit mania barbarilor incat unii dintre ei ingenuncheau si-l beau cu o placere infernala...
Strigate, gemete, plansete si blesteme se amestecau cu racnetele indienilor