"Se poate comunica si e necesar sǎ se comunice cu valorile literaturii universale, pǎstrandu-se o perspectivǎ istoricǎ, citindu-l pe Sofocle ca pe contemporanul lui Pericle. Dar, am inceput sǎ intelegem, spre deosebire de secolul trecut, istoricist, cǎ tot atat de necesarǎ, ba poate chiar mai fecundǎ, e o comunicare cu trecutul, adoptandu-se o perspectivǎ actualizatoare, citindu-l pe Sofocle ca pe contemporanul nostru. Dincolo de aceastǎ perspectivǎ care, in cele din urmǎ, e si ea oarecum istoricistǎ, doar cǎ istoria e localizatǎ in actualitate, se deschide o perspectivǎ a sincroniei literare care dispune sǎ-l citim pe Sofocle ca pe contemporanul nimǎnui ori al tuturor, ca pe un martor al esentialitǎtii umane si nu numai al unei existente istoric cantonate. Incercare ambitioasǎ, ce nǎzuieste sǎ derelativizeze valorile literar-artistice, pǎstrand totodatǎ constiinta unei relativitǎti a formelor si figurilor pe care o hermeneuticǎ a textelor se cuvine sǎ o punǎ in luminǎ. Relativitate impusǎ chiar de prezenta autorului, a cititorului interpret, a scriitorului si hermeneutului in comentariile sale. In cartea aceasta a atator cǎrti, scribul interpret apare in textele sale ca si pictorul ce se zugrǎveste pictand in propriile sale tablouri. Sǎ-i fie iertatǎ aceastǎ ultimǎ desertǎciune." (Nicolae Balota)