Premisa de la care plecam in lucrarea de fata are in vedere faptul ca institutiile UE au o natura juridico-politica originala, deoarece nu pot fi incadrate cu titlu definitiv si exclusiv intr-unul din tiparele juridice si politice existente, premisa stand la baza teoriei noastre conform careia insasi Uniunea Europeana are o natura originala pe plan juridic si politic, fiind o structura complexa, dinamica, evolutiva, insa mai ales, inzestrata cu numeroase elemente inovative ce o disting de alte structuri politice.

Uniunea Europeana, in evolutia sa (in special pe plan institutional, deoarece aceasta tine de preocuparea lucrarii de fata) de la arhitectura institutionala elaborata prin tratatul de la Maastricht si pana la tratatul de la Nisa (inclusiv) apare ca un sistem politic inedit, institutiile sale majore (Comisia, Parlamentul European, Consiliul, Consiliul European, CJCE) presupunand atat in compunerea cat si in functionarea lor, elemente si mecanisme de inspiratie statala (astfel, PE se poate asemana unui parlament national prin faptul ca este format din deputati europeni alesi prin vot direct, universal si secret de catre cetatenii europeni, dar si prin faptul ca participa la elaborarea actelor legislative europene sau pentru ca poate trage la raspundere politica, prin motiune de cenzura, executivul european- Comisia). Daca ar fi sa ne oprim doar la acest exemplu, observam ca similitudinea dintre PE si un parlament dintr-un stat membru UE nu poate merge prea departe, deoarece PE nu reprezinta „legiuitorul european suprem sau unic”, impartind prerogativele legislative cu o institutie interguvernamentala, Consiliul. De asemenea, in politica externa a Uniunii, in adoptarea tratatelor internationale intre state terte sau organizatii internationale si Comunitatile Europene (care au personalitate juridica expres recunoscuta de tratatele comunitare, in vreme ce Uniunii ca atare, o parte a doctrinei ii recunoaste o o personalitate juridica implicita, de facto, alti autori negand, dimpotriva, ca Uniunea ar avea o astfel de personalitate juridica) sau in procedura de revizuire a tratatelor, rolul PE apare mai degraba ca unul secundar, uneori chiar neglijabil, in comparatie cu rolul decizional preeminent in aceste domenii, pe care tratatele il acorda Consiliului de Ministri.