Editie ingrijita de Florin Stuparu
Sa istorisim, potrivit dreptei noastre credinte, cele despre întruparea Cuvîntului si sa înfatisam dumneze­iasca aratare a Lui catre noi, pe care Iudeii o bîrfesc, iar Elinii o iau în rîs, dar căreia noi ne închinăm. Facem aceasta pentru ca, din păruta micşorare a Cuvîntului, să cîştigi o şi mai mare şi mai dreaptă credinţă în El. Căci, cu cît e mai luat în rîs de necredinciosi, cu atît da o mai mare marturie despre dumnezeirea Sa. Pentru ca cele pe care nu le cuprind oamenii, socotind ca sînt cu neputinta, pe acestea El le dovedeste ca fiind cu putinta; si cele pe care oamenii le batjocoresc, ca necuvenite lui Dumnezeu, pe acelea El le face ca întru totul cuvenite bunatatii Lui; si cele pe care oamenii, facînd pe înteleptii, le iau în rîs ca fiind omeneşti, pe acelea le arată dumnezeieşti prin puterea Lui, risipind prin cruce nalucirea idolilor, cu paruta Lui smerire înduplecîndu-i pe nevazute pe cei ce rîd de El si nu cred sa marturiseasca dumnezeirea si puterea Lui. (Sf. Atanasie cel Mare)