Ne straduim de totdeauna sa aflam care sunt mecanismele trecerii noastre prin viata. Am vrea sa le-nfrumusetam si s-aurim pilula. Putem sa ne straduim mult si bine; ele raman, prozaic, neschimbate: foamea, dragostea, frica, invidia. Majoritatea oamenilor sunt manati de biciul foamei. Pentru cine nu stie ce va sa zica foamea o poate trata ca pe-un element vulgar. Depinde care e palierul pe care te-a situat nasterea. Nu sunt de dispretuit, ba dimpotriva, sunt chiar de admirat, cei care muncesc si vor sa-si depaseasca palierul din nastere, ca sa aiba ce manca si, in acelasi timp, nu se-nraiesc nicicum, ci restituie societatii macar stradania neamului din care se trag. Pentru un biolog, beneficiind de cele mai moderne mijloace de investigare, e un succes realizarea unei clone: a interventiei pe-un embrion. Pentru taranul care, neam de neamul lui, si-a arat ogorul cu plugul tras de doua vaci costelive, tractorul se-arata minunea minunilor, iar cine-i va lua sapa din mana si va nascoci o unealta care sa praseasca singura va fi cel mai mare inventator.

Cartea de fata infatiseaza, fara partinire, prin intermediul personajelor ei, mecanismele vietii nostre, neschimbate ca un mit.
Ileana Vulpescu