Virgil Mihaiu: In contrast cu aceasta prezenta publica masiva - atat la propriu, cat si la figurat - ni se infatiseaza recenta sa culegere de texte, Zilele si noptile dupa-amiezei [...]. Raportate la debordantele desfasurari narativ-analitice ale prozatorului/ eseistului Ovidiu Pecican, miniaturile propuse aici par un fel de discrete poeme in proza. Sunt, mai curand, meditatiile fulgurante ale unui spirit calit prin arhivele colbuite ale istoriei, descumpanit insa de fragilitatea conditiei umane in actu. Delicate parabole, precedate de un motto din Ezra Pound (referitor la conditia creatorului ajuns la mijlocul vietii), dar care ar putea corespunde, in egala masura, unui adagiu din Fernando Pessoa: 'O mundo nao e verdadeiro, mas e real' (Lumea nu e adevarata, ci e reala). [...]... Imperceptibil, scurtele texte acumuleaza tensiuni, transgreseaza epoci, il surprind si ilumineaza pe cititor. Dublul statut al autorului - ca artist al cuvantului si totodata ca istoric - ii confera imunitate fata de eternul spectacol al vanitatii omenesti. Salturile temporale - din antichitate pana in actualitate si retur (cu aluzii la diverse epoci istorice) sunt moneda curenta. Dar miza acestor texte transcende adevarul documentar, sec. Conteaza doar cel poetic, inefabil, asemanator uneori 'pildelor zen'. [...] Frazele lui Pecican oscileaza intre revelatia prozaica si versul iluminator. [...] A-l subsuma pe Ovidiu Pecican unui anumit curent literar cred ca e superfluu, chiar daca atitudinea sa relativist-comprehensiva il apropie in mod natural de permisivitatea mentalitatii si esteticii postmoderne. Spirit jocular prin excelenta, prozatorul jongleaza cu registre stilistice imprevizibile, pe spatii mici. [...] Dincolo de insatiabilul sau apetit ludic, Ovidiu Pecican se dovedeste un scriitor ce isi ia misiunea in serios. (Cultura)

Ioana Cistelecan: Printre studii cvasi-pretioase, romane si monografii istorice, Ovidiu Pecican, universitarul zglobiu, de curand pe post de balaur-sef, in cuplu cu Ion Muresan, al proaspetei reviste clujene Verso, si-a exersat un relas de crochiuri prozastice o data cu volumul Zilele si noptile dupa-amiezei. Un soi de 'split personality' maniacal avalanseizata, in care eul auctorial acteaza frant, individualizat in extremis, la moda, pozand si disimuland deopotriva un papusar diversionist, insa odorizat clasic intr-ale omni-prezentului/-scientului de perspectiva. (Tribuna)