Educatie tirzie este un roman despre libertatea de a iubi, intr-o societate noua, cuprinsa de febra schimbarii. Alexandru Serban, un barbat matur din elita bucuresteana, intelectual rafinat, specialist in Baroc, se indragosteste de Cora in zilele fierbinti din 1990 ale Pietei Universitatii. Tinara, frumoasa, fragila, femeia din Cartierul Departat il seduce si il acapareaza prin prospetimea si temperamentul ei. Prins in virtejul unei vieti noi, savantul isi uita trecutul si patrunde intr-o lume necunoscuta, fascinanta, periculoasa. „Si daca Revolutia din decembrie 1989 n-ar fi fost, pentru citiva visatori traind in trecut, decit o retraire a Revolutiei de la 1848 din Paris, cu toate consecintele ei? Pe urmele lui Flaubert si ale Educatiei sentimentale, destine bucurestene isi gasesc un reflex flaubertian, intimplator si uneori sordid, in Bucurestiul post-revolutionar: o lume dezorientata, in framintare haotica, formata din personaje care termina in acelasi fel cu personajele din Educatia sentimentala.” (Mihai Zamfir