La 4 iulie 1953, Ernesto Guevara, in varsta de 25 de ani, ia trenul din statia Retiro, Buenos Aires si porneste spre ceea ce avea sa fie calatoria sa ultima si hotaratoare spre America Latina. Tovarasul sau de drum si prietenul sau din copilarie, Carlos „Calica” Ferrer relateaza pentru prima data peripetiile si experientele acelor luni definitorii pentru transformarea tanarului Ernesto in Comandante Che Guevara. Ca si in prima sa aventura, cu Alberto Granado, acest al doilea voiaj a insemnat o intalnire cu izvoarele Americii indigene, cu trezirea popoarelor si cu toata splendoarea si suferinta unui continent asuprit de secole. „Numele tovarasului s-a schimbat din Alberto in Calica, dar calatoria este aceeasi: doua spirite neingradite cuprinzand intreaga America de Sud, fara sa stie precis ce cauta sau in ce parte se afla nordul”, scria Guevara in jurnalul sau de calatorie. Cei doi prieteni exploreaza Bolivia, Peru si Ecuador, alternand entuziasmul specific excursiei si bufoneriilor tineresti cu descoperirile revelatoare de realitatisociale si politice in America Latina, pentru ca in final sa se dovedeasca a fi un zbor avantat spre autocunoastere, care ii va schimba pentru totdeauna.
De asemenea, cartea contine fotografii nepublicate anterior din albumul personal al lui Calica, infatisand copilaria si adolescenta celor doi prieteni in orasul Alta Gracia din Provincia Cordoba, Argentina, ca si drumul parcurs impreuna. Alberto Granado, prieten atat cu Ernesto, cat si cu Calica, realizeaza prologul acestei carti si incheie prin a spune:
„Iti multumim, Calica, pentru ca ai adus aceasta adiere de aer proaspat si ni l-ai aratat pe prietenul nostru exact asa cum a fost, este si va fi mereu: un om in carne si oase.”