Spionul este perceput, adesea, ca un personaj romantic, învăluit în mister, despre care se fabulează mult, iar probe palpabile cu privire la îndeletnicirea sa sunt greu de descoperit. în volumul de faţă, Vasile Dumitru Fulger oferă o privire de ansamblu asupra acelor personaje despre care nu ne-am fi închipuit niciodată c-ar face parte din servicii informative: oamenii lui Dumnezeu.

Ca feţe bisericeşti, totuşi, purtătorii sutanelor (fie ei preoţi, călugări, lideri spirituali etc.) se ascund, de fapt, mai uşor şi nu sunt suspectaţi mai deloc (un exemplu grăitor este cel al lui Rasputin, călugărul scelerat, şi el prezentat în acest volum). Ba mai mult, acţiunile lor sunt considerate a fi expresia cuvântului divin al lui Dumnezeu. Suntem înconjuraţi, cel puţin în România, de ştiri monstruoase despre anumiţi preoţi: angrenaţi în activităţi ca prostituţia sau luarea de mită, oamenii lui Dumnezeu sunt priviţi cu furie sau scârbă de către mireni. Această carte vine parcă pentru a întări această imagine negativă. Pe deasupra, acţiunile care le sunt reproşate preoţilor sunt parcă şi mai grave. Spionajul a fost întotdeauna legat de politică. Ei bine, oamenii bisericii se amestecă, se pare prea mult în politic, uitând sau lasând pe planul al doilea spiritualitatea.

Faţa dublă a clerului de pretutindeni este un motor care declanşează în autor dorinţa de a se aventura şi spre alte subiecte: femeile (mistice şi credule) folosite în cadrul spionajului, ca aghiotanţi de nădejde sau lecţii de istorie, autorul scoţând în evidenţă deciziile de circumstanţă ale liderilor diferitelor ţării, angrenaţi în lupte de culise. Volumul de faţă se bazează pe zeci de documente, autorul prezentând unele articole din ziarele vremii care stau ca mărturii finale şi nestrămutate ale rătăcirilor oamenilor Bisericii.