Marilina Labruna traieste intr-un Milano livid, populat de femei singure si barbati versati care profita de nevoia lor de dragoste. Ea are patruzeci de ani si nu e urata, ba mai rau, e uratica, si trebuie sa gaseasca un alt mod de a invinge.
Acest roman a restituit numeroaselor femei care se cred nesemnificative, care se straduiesc sa-si creeze fericirea de care au nevoie, care-si ascund tumultul pasiunilor din orgoliu si de teama, dreptul firesc: fiti urate si batraioare, si sa va doara in cot.
Natalia Aspesi
Cartea lui Carmen Covito este fara indoiala unul dintre cele mai bune antidepresive inventate pentru femeile din lumea aceasta…
Federico Montel Romanul Uratica a fost tradus in 6 limbi pana in prezent si a fost ecranizat în 1996.