Cultura legumelor a constituit una dintre primele activităţi practice ale omului. însă, o dată cu apariţia societăţii, s-au dezvoltat continuu cunoştinţele şi metodele de cultivare a plantelor legumicole, acest ritm devenind deosebit de rapid în epoca modernă. Ceea ce a dus la consolidarea legumiculturii ca o ştiinţă de sine stătătoare, desprinzându-se astfel de fitotehnie, din care făcea parte.

Delimitarea legumiculturii ca ştiinţă de sine stătătoare s-a produs pe măsură ce s-a trecut la aplicarea tehnologiilor din ce în ce mai perfecţionate, la apariţia şi dezvoltarea culturilor forţate şi protejate.