| Dimpotriva, daca e crestin, sa îndraznim sa spunem ca foarte adeseori zelul lui face sa tremure mâna pictorului, îi întuneca privirea: Omul-Iisus, al carui portret ni-l zugraveste, risca sa se prabuseasca în stralucirea celeilalte firi: Persoana divina.
Fara îndoiala, împletirea eruditiei cu cunoasterea mistica la un scriitor, a dat la iveala, în Franta, admirabile lucrari, cum sunt ale Parintelui Lagrange, ale Preotilor de Grandmaison, Lebreton, Pinard de Laboulaye, Huby. Dar mai sunt si altii, vai! si stim pentru ce oameni în toata firea au ajuns azi sa tagaduiasca existenta istorica a lui Christos: Iisus al Evangheliilor, când redus de toti istoricii sai la proportiile unui simplu muritor, când ridicat, datorita adoratiei si dragostei lor, cu mult deasupra acestui pamânt, unde a trait si a murit, pierde în ochii poporului credincios, ca si în ai indiferentilor, orice contur precis si nu mai ofera nici una din trasaturile unei persoane reale. Dar, tocmai în acest caz, un scriitor crestin, oricât ar fi el de nestiutor, un romancier – dar care se pricepe, ca sa spun asa, în a nascoci eroi – are, poate, dreptul sa-si spuna cuvântul. Desigur, o Viata a lui Iisus trebuie scrisa în genunchi, într-un sentiment de recunoastere a propriei noastre micimi, care sa te faca sa-ti cada pana din mâna. Un pacatos trebuie sa se cutremure pentru ca a avut îndrazneala s-o scrie.Cel putin, daca ar putea sa convinga pe cititor ca Iisus din Evanghelie nu este o faptura artificiala si închipuita, ci, dimpotriva, e cea mai mareata dintre marile figuri ale istoriei si, dintre toate caracterele pe care ni le ofera, un caracter cel mai putin logic, pentru ca e cel mai viu. Noi ne vom stradui sa-l descriem în ceea ce are el specific si ireductibil. înainte de a sti ca el este Dumnezeu, cineva ne apare într-o vreme hotarâta, destul de apropiata de noi în timp: un om, care locuieste într-o tara, într-un tinut; un om între multi altii, unul la fel ca ceilalti, - pentru care, spre a-l distinge de cei unsprezece bieti ucenici, din jurul lui, e nevoie ca sarutarea lui Iuda sa-l desemneze. Acest muncitor dulgher vorbeste si lucreaza în numele lui Dumnezeu. Acest Galileean, din clasa de jos, - membru al unei familii foarte sarace -, care clasa, de altfel, îsi bate joc de el si nu-l crede în toate mintile, poseda o atât de mare putere asupra trupurilor si a sufletelor, încât rascoleste poporul, îl pregateste în spiritul mesianic, iar preotii, ca sa doboare pe acest impostor, vor trebui sa recurga la dusmanul lor cel mai înversunat, Romanul. (Autorul) |
