Acestea sunt primele trei poveşti cu tollinşi. Da, ei au aripi, dar nu, nu sunt zâne. Tollinşii sunt mult mai puţin fragili decât zânele. De fapt, "fragil" nici nu li se prea potriveşte. Sunt cam la fel de fragili ca o cărămidă. în "Cum să arunci în aer tollinşi" este vorba, printre altele, de o o fabrică de artificii care se construieşte la Chorleywood, iar tollinşii sunt folosiţi pe post de materie primă. Să fii azvârlit în sus spre cerul nopţii sau învârtit într-o roată de artificii nu este nici pe departe la fel de distractiv cum ni s-ar putea părea. Aşa că, un tânăr tollin decide să-şi salveze semenii de primejdia de a fi transformaţi în ingrediente. în "Scăpărici şi moartea violetă" eroul nostru se confruntă cu propria-i execuţie. Din fericire, călăul are masca pusă cu faţa-n spate. Iar în "Burdufuri şi tollinşi întunecaţi", societatea tollinşilor este confruntată cu o ameninţare venită tocmai din Dorset, care, din nou, este mult mai înspăimântătoare şi mai dramatică decât ar putea să ni se pară la început.