Desfasurat pe parcursul a 11 ani (1999-2010), dialogul dintre Norman Manea si Edward Kanterian atinge toate controversele „fierbinti” ale acestei perioade – culturale, politice, ideologice –, internationale sau romanesti. De la Holocaust si antisemitism la problema irakiana si islamism, de la icoana ca manifestare a religiei pina la scriitori si opere marcante ale literaturii moderne, cei doi interlocutori schiteaza un tablou plin de culoare al finalului de secol XX si al inceputului noului mileniu.

„Nu am nici o indoiala ca Norman Manea este unul dintre autorii care merita pe deplin sa fie cunoscuti in intreaga lume.”(Heinrich Böll)

„Prin talentul si creativitatea sa, Norman Manea este unul dintre Marii Romani.” (Orhan Pamuk)

„«Trei dezbateri esentiale», crede Edward Kanterian, as fi provocat in Romania ultimelor decenii. Nu stiu cit de esentiale, dar stiu prea bine cit de apasatoare si prelungite au fost urmarile. Deci: de ce, pentru ce, cu ce folos ma supun unor riscuri previzibile? Ezitarile nu au fost putine, chiar daca au fost invinse, pina la urma, de o instinctiva si puerila indirjire de a ramine «moraliceste viu» (tocmai prin imprudenta si nestapinire). Sa ramin, de fapt —mai modest si mai exact spus —, eu insumi. Un raspuns fara inalte indreptatiri morale, fara disculpari sau somatii.

Asemenea deloc laudabila si imprudenta consecventa, ca si tematica fara frontiere (chiar cind e inevitabil particularizata) scot, poate, aceste dialoguri din cadrul strimt si efemer al «ograzii» locale...” (Norman Manea)