în anii de după 1945, Grigore Gafencu întruchipează, cu elocvenţă şi echilibru, valorile pe care exilul democratic românesc s-a întemeiat. Patriotismul lipsit de ostentaţie, moderaţia, luciditatea şi viziunea politică de lungă durată sunt parte a moştenirii pe care biografia lui Grigore Gafencu o lasă celor de astăzi. întoarcerea către Gafencu este întoarcerea către sursele unui viitor european şi democratic al României.

Ioan Stanomir

„în ceea ce priveşte pacea europeană, expusă unei certe şi neîncetate ameninţări, cum am putea să ne imaginăm securitatea Vestului fără existenţa liberă a ţărilor din Est? învăţătura cea mai elocventă care se degajă din istoria secolului trecut este succesul efortului perseverent şi susţinut al Occidentului în vederea extinderii de la vest la est a unei ordini de drept europene (...) Este posibil ca astăzi, atunci când evenimentele ne constrâng să facem un pas înainte pe calea organizării unitare a continentului, să abandonăm principii de drept, de securitate şi de o bună politică (…) în aşa măsură identificate cu concepţia însăşi a Europei?“

Grigore Gafencu (Unitatea Europei, 1948)

Grigore Gafencu, gazetar, om politic şi diplomat, se naşte în 1892 la Bucureşti. După studii juridice la Geneva, obţine titlul de doctor în Ştiinţe Juridice al Universităţii Sorbona din Paris. Este ofiţer de aviaţie în timpul Primului Război Mondial, în cadrul unei escadrile mixte româno-franceze, fiind decorat cu „Ordinul Mihai Viteazul“. După război, desfăşoară o bogată activitate publicistică ce culminează, în 1937, cu înfiinţarea ziarului Timpul. Ca ministru al Afacerilor Străine (23 decembrie 1938 – 1 iunie 1940) rămâne fidel orientării pro-occidentale a politicii româneşti, iar după izbucnirea războiului este un susţinător al neutralităţii României. La începutul lui iulie 1940, este numit ministru al României la Moscova. După declanşarea războiului împotriva URSS, se stabileşte în Elveţia, unde publică, în 1944, lucrarea Préliminaires de la guerre à l’Est. în perioada următoare este, alături de generalul Nicolae Rădescu, unul dintre liderii marcanţi ai exilului românesc. Concomitent desfăşoară o activitate publicistică intensă, atât în publicaţii importante din SUA, Franţa sau Elveţia, cât şi în cele editate de emigraţia română. Colaborează, de asemenea, la Radio „Europa Liberă“ cu analize de politică externă. Este cunoscut şi ca un militant fervent pentru unificarea europeană, participând, în numele emigraţiei române, la diverse manifestări şi congrese pe această temă. Moare la Paris la 30 ianuarie 1957.