Cartea de muzică este atît rezultatul unor experienţe personale, cat şi a numeroase introspecţii şi reflecţii asupra muzicii, în general, şi asupra peisajului muzical autohton, în special. Autorul denotă, şi cu acest prilej, o vastă cultură şi o extrem de bogată informaţie muzicală. Iată, spre exemplificare, cîţiva dintre autorii citaţi de Mircea Tiberian: Homer, Montesquieu, Ioan Petru Culianu, Shakespeare, Descartes, Paul Verlaine, Gheorghe Crăciun şi, nu în ultimul rînd, Biblia. El ne conduce cu detaşare prin muzica pop, rock, folk, folclor şi chiar pe teritoriul manelelor, ca să nu mai vorbim de muzica cultă, în care, ca şi în jazz, se află la el acasă.
Mircea Tiberian dovedeşte şi de această dată, ca şi în scrierile anterioare publicate sub formă de articole sau cărţi, în interviuri de asemenea, că este nu numai un excelent muzician de jazz, dar şi un fin analist al acestui fenomen, un bun cetăţean, cunoscător al multiplelor probleme sociale, şi un intelectual, un gînditor, un filozof chiar al muzicii. Părerile sale sînt bine susţinute, argumentate şi exemplificate. Se exprimă convingător, fluent, coerent şi logic, uneori mai abstract, la fel ca în muzica sa, apelînd la termeni de specialitate, alteori la termeni din filozofie şi religie sau din mitologia şi filozofia indiană, fără a abuza însă de ei, în defavoarea cititorului obişnuit. Exprimarea uneori poetică, plastică, alteori ironică, sarcastică şi chiar cu umor, face lectura plăcută şi accesibilă oricărui tip de cititor.
Alexandru Şipa