Societatea, în evoluţia ei, este martoră a nenumărate transformări în plan istoric, economic, politic şi cultural care determină continue schimbări lingvistice, în special la nivelul lexicului. Aceste modificări nu se produc brusc şi radical, formele noi de expresie lingvistică coexistă cu cele vechi pentru o perioadă, asigurându-se astfel posibilitatea de comunicare între generaţii.

Limba, ca mijloc de comunicare, evoluează odată cu societatea şi acest proces este mai rapid în condiţiile extinderii relaţiilor între popoare şi intensificării circulaţiei de idei - printre altele datorită dezvoltării mijloacelor de difuzare a informaţiilor de-a lungul vremii.

în evoluţia istorică a unei limbi (în funcţie de raporturile complexe dintre limbă şi societate), o serie de cuvinte capătă sensuri şi conotaţii noi, conforme realităţii epocii respective sau dispar complet din uz, fiind înlocuite treptat de alte forme ce denumesc mai bine noile concepte.

în evoluţia ei, româna a intrat în contact cu diferite limbi ca urmare a stabilirii unor relaţii diverse între români şi alte popoare sau civilizaţii. Astfel româna a asimilat o serie de cuvinte din limbi ca: slavă, greacă, turcă, rusă, franceză, italiană, dovedind „o lipsă de simţ tradiţionalist şi un mare prestigiu a tot ce e străin, o neobişnuită putere de adaptabilitate la orice formă nouă [...] şi, înainte de toate, o adevărată pasiune de a-şi îmbogăţi limba cu posibilităţi nouă de exprimare plastică şi nebanalizată.” (S. Puşcariu, 1943, I, p.365).

Aceste împrumuturi au pus întotdeauna probleme din punctul de vedere al adaptării lor la structura lingvistică autohtonă, dar cele mai multe s-au modelat după sistemul fonetic şi morfologic al limbii române.

Fiecare limbă din care româna a preluat cuvinte a produs anumite schimbări (chiar dacă de scurtă durată) asupra structurii fonetice, gramaticale şi lexicale a limbii române, fiecare influenţă străină având particularităţile ei.

Limba engleză nu aparţine familiei de limbi romanice ca italiana şi franceza şi pune probleme speciale în procesul de adaptare la sistemul fonetic, ortografic şi morfologic al limbii române, ceea ce nu constituie un impediment în împrumutarea cuvintelor din această limbă.