Omonimele sunt cuvinte cu forme sonore identice (omofone), dar cu sensuri total diferite.

In limba romana, omonimele pot fi de natura etimologica (cuvinte autohtone, mostenite sau imprumutate prezentand convergente fonetice) sau obtinute prin derivare (maluros < malura – despre cereale– „afectat de malura” sau maluros < mal – despre un rau – „cu maluri inalte”).

In general, omonimele pot fi individualizate cu ajutorul paradigmelor, al contextului lingvistic in care sunt utilizate, al apartenentei lor la grupuri lexico-semantice si stiluri diferite.

Cunoasterea omonimelor este importanta atat pentru o intelegere mai profunda a structurii vocabularului, cat si din punctul de vedere al efectelor stilistice pe care acestea le pot crea.